În anul 1940 a fost fondat primul Spital în orăşelul Cimişlia, care în perioada luptelor din cel de-al II-lea Război Mondial temporar a fost închis, totuşi din 1944 şi-a reînceput activitatea şi s-a reorganizat sub denumirea de Spitalul Raional Cimişlia a Secţiei de Ocrotire a Sănătăţii a Comitetului Executiv Raional Cimişlia din RSSM.

În fruntea colectivului se afla medicul şef Abram Cuciuc (a.n.1916) de specialitate chirurg-ginecolog, care era ajutat de adjunctul său, Samuil Nisenzon şi prima soră medicală şefă a spitalului, Alexandra Culiciova (a.n.1926), începînd cu anul 1948.

Pe atunci în instituţie activau 56 salariaţi, dintre care 2 medici ordinatori, 11 surori medicale, o soră gospodină, 18 infermiere, 5 sanitari.

Din 1957 pînă în 1970 în calitate de medic şef a activat Vladimir Setţer, care în 1962 a numit-o pe Maria Ivanova în funcţia de soră medicală şefă.

În perioada postbelică Spitalul era amplasat într-o clădire veche cu un etaj, acomodată pentru acordarea asistenţei medicale de staţionar. Iluminarea era asigurată cu lampă de gaz şi opaiţe, apa se aducea de la fîntînă, pe timp de iarnă se încălzea cu sobă, tot aici se sterilizau prin fierbere instrumentele şi seringele de sticlă, în lipsa detergenţilor, pentru menţinerea curăţeniei şi igienei, se folosea amestecul din grăsimi animaliere şi cenuşă, uneori – leşie.

În acea perioadă era insuficienţă de cadre cu studii medii obţinute în ţară, de aceea în Cimişlia, începînd cu 1963, au fost organizate de către medicul infecţionist Efim Şapiro cursurile „Crucii Roşii” pentru pregătirea surorilor medicale, care învăţau timp de 3 ani de zile.